In cele mai multe companii mari, eventual multinationale exista de regula cate un departament IT destul de marisor sau chiar o firma de profil detinuta tot de corporatia in cauza.

Acesti oameni, de regula specializati in administrarea retelei interne, a serverelor cu aplicatiile interne si eventual a serverelor de email, poate datorita unei obisnuinte, poate datorita nevoii de a-si demonstra utilitatea, insista de fiecare data ca site-ul companiei, oricat ar fi de mic, sa stea pe un server dedicat, pe care ei il pun la dispozitia noastra.

Ignorand aspectul costurilor, principala problema este ca in marea lor majoritate, acestia nu se pricep la configurarea unui server de web – iar asta nu este o acuzatie, ci o simpla constatare.

Sunt obligat totusi sa va ofer 3 exemple, fara nume, bineinteles:

1. Clientul A imi pune la dispozitie serverul cu php, mysql, ba chiar si phpmyadmin functional dar fara urlrewrite, pe care nu stia sa il configureze; in definitiv nici nu era jobul lui; dupa 2 zile de sapaturi ii da totusi de capat si serverul ramane cu o singura problema – ori de cate ori incarc un fisier trebuie sa acord si drepturi pe respectivul fisier, pt ca altfel apache nu il poate citi. Site-ul este instalat si functional.

2. Clientul B – aici treaba se complica. Adminul de acolo instaleaza serverul + apache + php + mysql, dar nu imi da drepturi de scriere. Obtin drepturile de scriere, imi instalez un phpmyadmin si constat ca serviciul mysql nu functioneaza. Porneste serviciul mysql, totul pare sa functioneze, dar constat ca nu userul de mysql nu are drepturi de scriere pe baza de date; in sfarsit primesc si aceste date si constat ca nu functioneaza urlrewrite. Durata totala: vreo 2 saptamani; timp efectiv pierdut: 3-4 ore. Site-ul nu este inca instalat.

3. Clientul C – si mai complicat. Acestia nici macar nu stiu sa instaleze un linux, dar tin neaparat ca serverul sa fie in ograda lor. “Ars” de atatea ori, le dau o lista cu ce e nevoie. Tot ce primesc in schimb e un windows 2003 server si un cont de remote desktop.

Intru pe server si constat ca nu exista nici apache, nici php, nici mysql. Le cer pe toate astea, le primesc, incerc sa urc site-ul si ma blochez in primul pas, dupa care cer un cont de ftp. Primesc un cont, dar gresit, pt ca ma ducea in alt server, cu fisierele interne ale companiei (hehehe). Ulterior primesc un alt cont fara user si pass.

Intre timp, prin remote desktop ma hotarasc sa imi pun macar phpmyadmin-ul, sa avansez cu ceva, dar constat ca PHP-ul si MySQL-ul erau in asa fel instalate incat nu puteai apela baza de date din php. Minunat. Reclam din nou chestia asta “specialistului” in cauza, care de data asta devine si nesimtit. Ma rog, trecem peste.

Individul reinstaleaza toata suita (W)AMP, constat ca in sfarsit functioneaza phpmyadmin-ul (adica era totul – sa zicem – corect instalat) si constat ca omul schimbase parola de root pe mysql dar nu mi-a transmis noua parola sau combinatia user+pass. Macar urlrewrite functioneaza corect, dar din greseala, ca erau setarile default.

Durata totala: ~2 sptamani; timp total pierdut: ~7-8 ore. Site-ul inca nu este instalat.

Sa vedem acum ce inseamna un cont de hosting normal:

– intre 3 si 10 euro / luna pentru un site de marime decenta

– 10-15 minute pentru crearea bazei de date, fara install-uri suplimentare

– monitorizare 24 din 24

– backup sistematic

– compania beneficiara nu aloca nici o resursa

– conexiune muuult mai buna la internet (in cazul C viteza maxima era de aprox 300KB, adica mai putin decat cea mai ieftina conexiune RDS)

Concluzie?

“Cine face si desface toata ziua are ce face”. Problema e ca nu am timp de pierdut, asa ca de acum incolo, toate problemele de acest gen se taxeaza separat.

Advertisements