Îmi amintesc perioada de început a internetului.

Dincolo de awareness (ce e netul, ce vrea el de la noi și ce putem să vrem noi de la el), accesul era condiționat în primul rând de resursele financiare, personale sau ale firmei: trebuia să ai un PC și o linie telefonică și să-ți permiți să plătești telefonul și conexiunea. Apoi trebuia să-ți poți întreține PC-ul, pentru că nu oricine putea să instaleze un sistem de operare, să schimbe o placă pârlită și mai ales să își dea seama de ce nu mai pornește mașinăria. Deci, în al doilea rând, trebuia să fii tech, să ai un prieten priceput sau să poți plăti pe cineva să intervină. Specialiști puțini, preț mare.

Perioada “elitistă”

Așa că, la început erau doar câteva categorii de oameni care aveau acces: nerd people, news people, porn people și curious people. Nerd people erau ingineri/tehnicieni care se pricepeau la calculatoare și, prin proximitatea domeniului nou, se pricepeau și la net. News people erau cei mereu la curent cu tot ce e nou, nu numai de prin presă, dar și din alte domenii de activitate care implicau accesul la un calculator. Porn people sunt și acum, n-am ce să explic mai mult despre ei. Iar curious people erau cei care auziseră de noul mediu și i-ar fi tentat măcar să vadă despre ce e vorba. Curioșii erau mulți, din ce în ce mai mulți, pe măsură ce mediul devenea mai cunoscut și mai accesibil.

Cumva, nerd people și news people reușeau să se înțeleagă unii cu ceilalți și chiar să devină prieteni – era un fel de relație simbiotică, unii știau ce și cum să facă și ceilalți aveau absolută nevoie de serviciile lor. Porn people trăiau în lumea lor și nu avea nimeni treabă cu ei, iar curioșii erau o categorie aparte. Curioșii fie se plictiseau și părăseau mediul, fie bombăneau cu frustrare și răzbeau până la urmă (și deveneau user people, etern coșmar pentru nerd people), fie se prindeau că ăsta e viitorul și intrau, după ceva muncă, în categoria de nerd people.

Cert e că, într-un fel sau altul, grupurile astea erau la început destul de mici și ajungeai la un moment dat să cunoști mulți dintre cei care activau în online și să-i găsești cam pe orice forum care apărea și era mai interesant. Numitorul comun era dorința de a afla mai mult, de a spune mai mult și de a folosi mediul cel nou, cu pasiune. Sunt convinsă că, sub diverse nickname-uri, am interacționat încă de pe la începuturi cu mulți dintre cei care sunt acum cunoscuți pe net în diverse domenii sub numele lor reale. A fost epoca marilor prietenii și a marilor dușmănii, dar și a netului ca “fiță”. A fost perioada “elitistă“, care aparținea specialiștilor, rebelilor și vizionarilor.

Internetul de masă

Acum însă, lucrurile au luat-o razna. Internetul e mainstream și cam toată lumea e online. Trebuie să fii foarte sărac, foarte bătrân sau foarte ciudat să nu ai măcar un e-mail. Iar platformele de socializare anunță din ce în ce mai mulți utilizatori, în cifre planetare. În condițiile astea, nu mai există intimitate așa cum o știam și nici anonimi nu mai putem fi. Oamenii interacționează mult, haotic și produc, pe lângă conținutul util, și foarte mult zgomot. Degeaba geme internetul de articole care explică beneficiile conținutului relevant – zgomotul devine din ce în ce mai obositor, pentru că filtrarea informațiilor și identificarea celor utile cere foarte mult timp.

La început, ne-am bucurat că practic au dispărut gatekeeperii dintre noi și informații, dar acum aproape că ne sufocăm fără ei. Avem de răscolit printr-un maldăr de nimicuri până să găsim ceea ce avem nevoie. Avem slabă consolare în faptul că urmărim liderii de opinie și ignorăm restul, cu riscul de a pierde informații prețioase, dar transmise de necunoscuți. De asta reclama pe net nu mai funcționează de sine stătător și e nevoie de recomandări, notorietate, establishment. De asta specialiștii renunță la anonimat și se orientează spre brandingul personal.

Noul elitism

În condițiile astea, simt că expansiunea rapidă a prezenței sociale pe net și vulgarizarea producerii de conținut aduc cu ele o altă nevoie: internetul “ca pe timpuri” sau un fel de internet paralel.

Și nu cred că sunt singura care “vede” lucrul ăsta, pentru că, pe lângă schimbările seismice ale platformelor de socializare din ultima vreme și apariția Google+ cu toate atributele lui de comasare a informațiilor despre și pentru utilizator, au apărut tot felul de platforme noi,  unele bazate pe invitații pentru acces, altele bazate pe conținut  prioritizat de recomandări ale prietenilor și altele ca o combinație între cele două variante. Platformele noi atrag acel public interesat de inovație, ușor de plictisit în vechile medii și saturat de informație irelevantă, dar dornic să fie la curent cu noutățile și să le încerce, măcar pentru cunoștința de cauză. Oamenii care testează platformele noi sunt, într-o mare măsură, dintre acei nerd people despre care am scris mai sus. Practic, fiecare nouă platformă, dacă este atent gestionată, nu se lăcomește să aibă profit rapid și foarte mare și respectă exigențele utilizatorilor cu care pornește la drum, poate fi noul loc de joacă al persoanelor pasionate, inovative, care produc conținut de calitate.

Aminteam de necunoscuții care produc conținut valoros și am să închei cu câteva vorbe despre ei. Oamenii ăștia e normal să apară, pentru că ideile bune și viziunea nu se opresc la anii de început ai internetului. Numai că oamenii ăștia nu se văd de zgomot. Ei au posibilitatea de a lupta să fie acceptați în cercurile vizate de pe mediile mainstream sau pot încerca să identifice acele platforme inovatoare, care vor prezenta interes pentru persoanele relevante și să le acceseze alături de persoanele relevante.

Până la urmă, pe internet putem vorbi de meritocrație.

Advertisements