Crezi că trebuie să reprezinți o firmă ca să ai propriul tău domeniu (.ro, .com sau orice altă extensie)? Ei bine, nu! Să ai propriul domeniu nu mai e demult ceva rezervat firmelor și nu mai e demult nici ceva adresat persoanelor publice sau specialiștilor în online. Să ai propriul domeniu este din ce în ce mai oportun. Pur și simplu, pentru uz personal.

Iar cuvintele cheie sunt: proprietate, intimitate, acces, control.

_________

Ce s-a întâmplat?

Oricine are un cont de e-mail pe gmail a primit zilele astea o notificare cu privire la schimbarea politicilor de privacy (intimitate, gestiunea datelor personale) ale Google și publicarea unui nou set de termeni și condiții, ocazionate de unificarea tuturor conturilor păstorite de gigantul web (da, știu, asta cu gigantul e un clișeu, dar e adevărul adevărat). La fel au primit toți cei care au conturi pe oricare platformă din portofoliul vast al Google: YouTube, G+, Docs, AdSense, Analytics, Android Market, Picasa, Reader, Talk, Webmaster Tools etc etc etc.

Practic (și extrem de simplificat), Google a căutat după adresele de e-mail și a conchis că, dacă un cont A folosește aceeași adresă de e-mail cu un cont B, atunci trebuie că ele aparțin aceleiași persoane. Și a unificat profilele, ca să obțină unul singur și să poată folosi mai eficient datele.

Google nu este singurul business care colectează datele utilizatorilor pentru advertising. Yahoo și Facebook fac același lucru, de exemplu. Google e acum în atenția publicului pentru că a făcut multe schimbări în ultima vreme și unificarea conturilor e foarte praspătă. Așa că o să vorbim acum strict de Google.

Ce înseamnă asta pentru utilizatorul serviciilor Google?

Google spune că a făcut schimbarea asta pentru a ajuta utilizatorul să aibă acces rapid și simplu la toate aplicațiile, fără să mai fie nevoie de loginuri și logouturi repetate (și enervante). În plus, utilizatorul nu va mai trebui să aibă în vedere mai multe documente cu termeni și condiții, ci doar unul, simplificat (vezi Google Terms of Service), care va intra în vigoare la 1 Martie 2012.

Pare o mișcare firească și avantajoasă pentru utilizator, care însă nu exclude o serie de avantaje pentru Google. În definitiv, este un business, iar faptul că serviciile pe care le livrează sunt gratuite la utilizare nu înseamnă că nu trebuie plătit un preț. Produsul este utilizatorul, iar profilul utilizatorului este portița eficientă și sigură către advertising targetat, orientat către identificarea și exploatarea comportamentelor online, metodă mai eficientă decât reclama contextuală.

Care e problema cu datele puse la dispoziția Google?

Întrebarea la care trebuie să-ți dai un răspuns este dacă ești dispus să fii un produs Google, în schimbul serviciilor la care primești acces. Sau în ce măsură ești dispus să fii integrat în programele de advertising ale Google și să utilizezi aceste servicii știind că informațiile tale – mesaje, documente – sunt stocate pe servere la care nu ai acces și care nu sunt controlate de tine.

Dacă nu te deranjează lucrurile astea, nu ai nicio problemă, iar schimbul este cinstit – Google îți oferă o serie de facilități care pe tine te ajută în diverse aspecte ale vieții tale – personal sau profesional, iar tu oferi în schimb un profil, o imagine, relevantă pentru advertising și care poate nici nu e valabilă pe termen lung, a persoanei tale. Google asigură utilizatorii că nu folosește date legate de informații sensibile (rasă, orientare și preferințe sexuale, religie etc) și că informațiile pe care le împărtășește cu terțe părți (advertiserii, în principal) sunt anonime și pur statistice. Practic, Google promite că, deși știe exact cine ești, nu va spune și altora. Excepție fac, desigur, autoritățile.

Și dacă nu vreau să știe Google chiar tot?

E dreptul tău să nu vrei să împarți cu lumea decât anumite informații. E evident că ai nevoie și de serviciile Google. Se poate și cu barba unsă, și cu slănina-n pod? În acest caz, ce opțiuni ai?

Iată câteva idei:

Intră în Google Dashboard și setează-ți cu atenție preferințele.

Google Dashboard este un panou de control din care poți vedea și seta toate conturile pe care Google le-a identificat ca fiind ale tale. E posibil să te trezești că ai conturi create la unele servicii fără să fi știut – eu am avut, de exemplu, surpriza să constat că am un cont de Picasa, care s-a făcut singur (!!!) și care împărțea cu generozitate și cu toată lumea poza mea de profil G+ și încă niște poze pe care nu știu când și unde le-am urcat pe net.

Alocă puțin timp ca să editezi setările individuale ale fiecărui serviciu.

Asta nu poți să faci din Google Dashboard, deci nu te opri aici crezând că ai terminat. Trebuie să identifici întâi care sunt servciile pentru care ai cont (e lista din Google Dashboard) și apoi să intri logat în fiecare pagină corespunzătoare unei aplicații. De acolo, mergi la setările de profil și editezi cu atenție preferințele. Ai să ai surpriza ca setările “default” să fie cele care permit Google să îți ofere publicitate comportamentală sau/și contextuală.

Folosește două browsere.

Ține-le pe amândouă deschise și folosește-l pe unul logat în Google, ca să-ți accesezi contul și serviciile aferente, de care ai nevoie. Ăsta ar fi browserul de lucru. Pe celălalt folosește-l fără să fii logat pentru a naviga pe net, pentru căutări și pentru orice altceva în afară de serviciile Google. Ăsta ar fi browserul de privacy. E mai simplu și mai eficient decât să dai login și logout în și din fiecare serviciu Google de fiecare dată. Eu am ajuns în punctul în care copiez linkuri dintr-un browser și le dau “paste” în celălalt.

Ia-ți propriul tău domeniu (.ro, .com , .me*, .eu** sau cu oricare altă extensie), găzduiește-l undeva (poate chiar la E-Studio) și folosește-l pentru mailuri.

În felul ăsta împuști doi iepuri odată. Pe de o parte, ai propriul domeniu și asta arată că te-ai interesat de mediul online, că-l cunoști suficient cât să fi sesizat că e necesar să personalizezi adresa de e-mail. Pe de altă parte, știi sigur că în căsuța ta poștală ai acces numai tu și, în cazuri excepționale și la cererea ta, cineva de la serviciul de hosting care încearcă să-ți rezolve cine știe ce solicitare.

Cu alte cuvinte, cu domeniul propriu, ai datele tale pe serverul tău, ai acces direct și complet la toate datele stocate și deții controlul.

Așa știi sigur că Google (sau Yahoo, dacă folosești mailul de la Yahoo – ideea e aceeași) nu are acces la mesajele tale (decât dacă transmiți mailuri către conturi de gmail sau yahoo, dar asta e deja altă poveste). În plus, dacă vrei să ștergi ceva, e bun șters, pentru că ai propriul tău Control Panel, de unde îți poți administra domeniul, că e vorba de mailuri sau chiar de site. Iar firma de găzduire nu intră acolo, decât dacă ceri în mod special o intervenție. (Spun asta din experiența noastră ca furnizor de web hosting – preferăm să meargă totul strună și nu suntem fericiți atunci când trebuie să intervenim, așa că facem tot ce putem ca să nu fie nevoie.)

Practic, domeniul propriu este singurul mod în care, în lumea asta în care veghează Big Brother, poți să ai colțul tău de net unde să nu aibă acces decât cine vrei tu și când vrei tu. Chiar dacă nu reprezinți o afacere și nu ești și nici nu ai intenția să devii persoană publică. De fapt, în ultimul caz, domeniul propriu ți-ar fi de ajutor cu atât mai mult.

___________________

* – .me nu vine de la “eu”, în engleză, ci este extensia oficială pentru domeniile din Muntenegru. Totuși, ca și domeniile .eu, domeniile .me sunt folosite ca să semnaleze faptul că e vorba de uz personal.

** – .eu este domeniul Uniunii Europene (European Union), dar este folosit în România și pentru a semnala faptul că domeniul respectiv este folosit ca parte a brandingului personal.

Advertisements