You are currently browsing the category archive for the ‘hosting’ category.

… decât să te lași păcălit de “ofertele” spammerilor care promit site și hosting pe 3 ani inclus, la numai 89 de euro!

(Serios, am primit eu așa ceva pe e-mailul de la birou, adineauri)

Știu că e criză, Băsescu, Ponta, UE, SUA, băncile. Știu că fiecare bănuț contează și e numărat și alocat cu grijă și că toată lumea se teme atât de tare să nu dea bani aiurea, încât un gând obișnuit este “e, pierd 89 de euro, dar nu pierd 1000!” Ei bine, eu îți spun că ori investești niște bani în lucrul cu o firmă serioasă, ori încerci piața cu un site gratuit, hostat gratuit… la WordPress.com.

Recomandarea mea este cât se poate de serioasă.

Poți face un calcul simplu. Dacă oamenii ăia cer doar 89 de euro pe toată operațiunea, ei practic cer (89 euro /3 ani) / 12 luni = 2,5 euro / lună.

În primul rând, la ce e bun hostingul la 2,5 euro pe lună? La mai nimic. Un serviciu de hosting care funcționează corect, securizat, nu poate porni decât de la minim 4 euro / lună.

În al doilea rând, numai domeniul .ro costă mai bine de jumătate din suma asta. Dacă facem iar un calcul, ajungem la 1,25 euro / lună pentru hosting.

În al treilea rând, în mod evident nimeni nu poate face un website pe gratis. Drept pentru care, e clar că platformele folosite sunt cele pe care oricine le poate găsi gratuit pe net și le poate descărca și instala fără mari probleme. Și mai e clar și că “serviciul” este furnizat așa cum se găsește:

  • nu ai personalizare (cel mult un logo și poate, dacă ai noroc, o schimbare de culori) și asta înseamnă că site-ul tău o să arate ca al unor alți zeci de păcăliți;
  • nu ai module și funcții suplimentare (și asta înseamnă că poți să ai nevoie de modificări mult și bine, că nu le primești – iar astea sunt de obicei costurile ascunse ale “afacerii”);
  • nu ai module și funcții adaptate afacerii tale (iar costuri ascunse, exact);
  • nu ai suport tehnic adecvat (cine să-ți ofere suport tehnic la 1,25 – 2,5 euro pe lună?)

Experiența mea (și am 12 ani de lucru în web development) îmi spune că trebuie să te previn.

Dacă “profiți” de o astfel de “ofertă”, doar arunci niște bani și, cel mai rău, pierzi timp. Mult timp. Timp în care afacerea ta ar putea crește.

Așadar, gândește-te bine înainte să dai atenție ofertelor care sună așa de bine încât nu au cum să fie adevărate.

Advertisements

web design bucurestiCând ai la îndemână un joc modular poţi construi orice. Chiar şi un showroom virtual

Merantistudio.ro a fost construit tot pe E-Media Creative şi, pentru că e o platformă web foarte uşor de adaptat oricărei cerinţe, site-ul seamănă a catalog. Conceptual, e orientat către informaţia vizuală şi se apropie întrucâtva de un E-Media BOOK, dar fără detalii de text – e ca o colecţie de imagini care spun tot ce au de spus prin ele însele. Andrei a creat un design curat şi interactiv (quicklaunch-ul Flash din partea de jos a site-ului), care permite vizualizarea foarte rapidă a conţinutului, din orice pagină.

În paginile din categoria dedicată produselor, am integrat o simplă zonă de “conţinut HTML” (adică simplă-simplă!), cu un scrollbar care nu lasă conţinutul să prelungească pagina pe verticală şi să împingă astfel din primul ecran quicklaunch-ul Flash.

Ca să creeze vizitatorului impresia că se află într-un showroom, Andrei a creat pentru pagina de proiecte o galerie foto mai deosebită. Pozele se încarcă într-o componentă de tip galerie foto, însă sunt afişate pe tot ecranul. Ce este însă cu adevarat special la această galerie foto este faptul că imaginile se adaptează la orice rezoluţie a monitoarelor sau dimensiune a browserelor. Practic, cu ajutorul unui javascript, imaginile se redimensionează automat şi în timp real, fără să fie nevoie de reîncărcarea paginii şi se afişează perfect la dimensiunile necesare.

Site-ul merantistudio.ro a fost iniţial instalat pe un alt server, al clientului, unde se încărca extrem de greu. Prin urmare, acum este gazduit la noi, prin Economy Pack Hosting.

Crezi că trebuie să reprezinți o firmă ca să ai propriul tău domeniu (.ro, .com sau orice altă extensie)? Ei bine, nu! Să ai propriul domeniu nu mai e demult ceva rezervat firmelor și nu mai e demult nici ceva adresat persoanelor publice sau specialiștilor în online. Să ai propriul domeniu este din ce în ce mai oportun. Pur și simplu, pentru uz personal.

Iar cuvintele cheie sunt: proprietate, intimitate, acces, control.

_________

Ce s-a întâmplat?

Oricine are un cont de e-mail pe gmail a primit zilele astea o notificare cu privire la schimbarea politicilor de privacy (intimitate, gestiunea datelor personale) ale Google și publicarea unui nou set de termeni și condiții, ocazionate de unificarea tuturor conturilor păstorite de gigantul web (da, știu, asta cu gigantul e un clișeu, dar e adevărul adevărat). La fel au primit toți cei care au conturi pe oricare platformă din portofoliul vast al Google: YouTube, G+, Docs, AdSense, Analytics, Android Market, Picasa, Reader, Talk, Webmaster Tools etc etc etc.

Practic (și extrem de simplificat), Google a căutat după adresele de e-mail și a conchis că, dacă un cont A folosește aceeași adresă de e-mail cu un cont B, atunci trebuie că ele aparțin aceleiași persoane. Și a unificat profilele, ca să obțină unul singur și să poată folosi mai eficient datele.

Google nu este singurul business care colectează datele utilizatorilor pentru advertising. Yahoo și Facebook fac același lucru, de exemplu. Google e acum în atenția publicului pentru că a făcut multe schimbări în ultima vreme și unificarea conturilor e foarte praspătă. Așa că o să vorbim acum strict de Google.

Ce înseamnă asta pentru utilizatorul serviciilor Google?

Google spune că a făcut schimbarea asta pentru a ajuta utilizatorul să aibă acces rapid și simplu la toate aplicațiile, fără să mai fie nevoie de loginuri și logouturi repetate (și enervante). În plus, utilizatorul nu va mai trebui să aibă în vedere mai multe documente cu termeni și condiții, ci doar unul, simplificat (vezi Google Terms of Service), care va intra în vigoare la 1 Martie 2012.

Pare o mișcare firească și avantajoasă pentru utilizator, care însă nu exclude o serie de avantaje pentru Google. În definitiv, este un business, iar faptul că serviciile pe care le livrează sunt gratuite la utilizare nu înseamnă că nu trebuie plătit un preț. Produsul este utilizatorul, iar profilul utilizatorului este portița eficientă și sigură către advertising targetat, orientat către identificarea și exploatarea comportamentelor online, metodă mai eficientă decât reclama contextuală.

Care e problema cu datele puse la dispoziția Google?

Întrebarea la care trebuie să-ți dai un răspuns este dacă ești dispus să fii un produs Google, în schimbul serviciilor la care primești acces. Sau în ce măsură ești dispus să fii integrat în programele de advertising ale Google și să utilizezi aceste servicii știind că informațiile tale – mesaje, documente – sunt stocate pe servere la care nu ai acces și care nu sunt controlate de tine.

Dacă nu te deranjează lucrurile astea, nu ai nicio problemă, iar schimbul este cinstit – Google îți oferă o serie de facilități care pe tine te ajută în diverse aspecte ale vieții tale – personal sau profesional, iar tu oferi în schimb un profil, o imagine, relevantă pentru advertising și care poate nici nu e valabilă pe termen lung, a persoanei tale. Google asigură utilizatorii că nu folosește date legate de informații sensibile (rasă, orientare și preferințe sexuale, religie etc) și că informațiile pe care le împărtășește cu terțe părți (advertiserii, în principal) sunt anonime și pur statistice. Practic, Google promite că, deși știe exact cine ești, nu va spune și altora. Excepție fac, desigur, autoritățile.

Și dacă nu vreau să știe Google chiar tot?

E dreptul tău să nu vrei să împarți cu lumea decât anumite informații. E evident că ai nevoie și de serviciile Google. Se poate și cu barba unsă, și cu slănina-n pod? În acest caz, ce opțiuni ai?

Iată câteva idei:

Intră în Google Dashboard și setează-ți cu atenție preferințele.

Google Dashboard este un panou de control din care poți vedea și seta toate conturile pe care Google le-a identificat ca fiind ale tale. E posibil să te trezești că ai conturi create la unele servicii fără să fi știut – eu am avut, de exemplu, surpriza să constat că am un cont de Picasa, care s-a făcut singur (!!!) și care împărțea cu generozitate și cu toată lumea poza mea de profil G+ și încă niște poze pe care nu știu când și unde le-am urcat pe net.

Alocă puțin timp ca să editezi setările individuale ale fiecărui serviciu.

Asta nu poți să faci din Google Dashboard, deci nu te opri aici crezând că ai terminat. Trebuie să identifici întâi care sunt servciile pentru care ai cont (e lista din Google Dashboard) și apoi să intri logat în fiecare pagină corespunzătoare unei aplicații. De acolo, mergi la setările de profil și editezi cu atenție preferințele. Ai să ai surpriza ca setările “default” să fie cele care permit Google să îți ofere publicitate comportamentală sau/și contextuală.

Folosește două browsere.

Ține-le pe amândouă deschise și folosește-l pe unul logat în Google, ca să-ți accesezi contul și serviciile aferente, de care ai nevoie. Ăsta ar fi browserul de lucru. Pe celălalt folosește-l fără să fii logat pentru a naviga pe net, pentru căutări și pentru orice altceva în afară de serviciile Google. Ăsta ar fi browserul de privacy. E mai simplu și mai eficient decât să dai login și logout în și din fiecare serviciu Google de fiecare dată. Eu am ajuns în punctul în care copiez linkuri dintr-un browser și le dau “paste” în celălalt.

Ia-ți propriul tău domeniu (.ro, .com , .me*, .eu** sau cu oricare altă extensie), găzduiește-l undeva (poate chiar la E-Studio) și folosește-l pentru mailuri.

În felul ăsta împuști doi iepuri odată. Pe de o parte, ai propriul domeniu și asta arată că te-ai interesat de mediul online, că-l cunoști suficient cât să fi sesizat că e necesar să personalizezi adresa de e-mail. Pe de altă parte, știi sigur că în căsuța ta poștală ai acces numai tu și, în cazuri excepționale și la cererea ta, cineva de la serviciul de hosting care încearcă să-ți rezolve cine știe ce solicitare.

Cu alte cuvinte, cu domeniul propriu, ai datele tale pe serverul tău, ai acces direct și complet la toate datele stocate și deții controlul.

Așa știi sigur că Google (sau Yahoo, dacă folosești mailul de la Yahoo – ideea e aceeași) nu are acces la mesajele tale (decât dacă transmiți mailuri către conturi de gmail sau yahoo, dar asta e deja altă poveste). În plus, dacă vrei să ștergi ceva, e bun șters, pentru că ai propriul tău Control Panel, de unde îți poți administra domeniul, că e vorba de mailuri sau chiar de site. Iar firma de găzduire nu intră acolo, decât dacă ceri în mod special o intervenție. (Spun asta din experiența noastră ca furnizor de web hosting – preferăm să meargă totul strună și nu suntem fericiți atunci când trebuie să intervenim, așa că facem tot ce putem ca să nu fie nevoie.)

Practic, domeniul propriu este singurul mod în care, în lumea asta în care veghează Big Brother, poți să ai colțul tău de net unde să nu aibă acces decât cine vrei tu și când vrei tu. Chiar dacă nu reprezinți o afacere și nu ești și nici nu ai intenția să devii persoană publică. De fapt, în ultimul caz, domeniul propriu ți-ar fi de ajutor cu atât mai mult.

___________________

* – .me nu vine de la “eu”, în engleză, ci este extensia oficială pentru domeniile din Muntenegru. Totuși, ca și domeniile .eu, domeniile .me sunt folosite ca să semnaleze faptul că e vorba de uz personal.

** – .eu este domeniul Uniunii Europene (European Union), dar este folosit în România și pentru a semnala faptul că domeniul respectiv este folosit ca parte a brandingului personal.

Secretul succesului unui magazin online?

Poți avea cea mai atent selecționată gamă de produse, dar dacă nu ai totul pe stoc, ai o problemă. Ești cel mai ușor de găsit în Google, dar ai un serviciu de hosting prost, iar site-ul tău nu se încarcă. Suni clientul de îndată ce a plasat comanda și stabilești toate detaliile, dar curierul nu ajunge la timp. Sună cunoscut? Probabil că da, pentru că nu există magazin online care să nu fi avut măcar o dată și măcar una dintre aceste probleme.

Profesionalismul și seriozitatea celor care îl gestionează, o prezentare web corectă și completă și viteză de reacție în relația cu clientul sunt – evident – condiții necesare pentru ca un magazin virtual să fie de succes. Dar nu sunt suficiente!

Experiențele mele cu magazinele online românești variază de la excelente la extrem de proaste. Lucrând pentru online de 11 ani, sunt o persoană deschisă acestui mediu, dispusă adesea să-i iert cu ușurință erorile entuziasmului de început sau cele cauzate de dificultatea cu care se mișcă lucrurile când e vorba de tehnologii noi și căi nebătute. Dar până la un punct.

Cum pe 2 noiembrie am comandat ceva de la un magazin virtual și nu am reușit (deși tot încerc) să închei tranzacția până astăzi, așteptarea lungă a produsului dorit m-a făcut să întorc pe toate părțile o problemă esențială a magazinelor virtuale: terțele părți.

Alegerea corectă a furnizorilor acelor servicii de care depinde funcționarea magazinului online este unul dintre cele mai importante și dificile demersuri.

Magazin online de succes: furnizorii

Da, sunt furnizori care produc exemplar, dar sunt îngrozitori când este vorba de livrare. Uită comenzi, livrează altceva, nu reacționează la cereri de cantități mici, uită să menționeze că ceva a ieșit din producție și așa mai departe. Dacă ai nenorocul să fi dat peste un astfel de furnizor și nu ai cum să înlocuiești gama lui de produse cu altele, de la o firmă mai bine pusă la punct în ceea ce privește relațiile B2B, trebuie să faci un compromis. Adică, trebuie să alegi dacă păstrezi gama de produse în listă, pentru că sunt cu adevărat excepționale (iar clienții tăi, știind care e calitatea, ar fi dispuși să aștepte) sau să te orientezi către alți furnizori, poate nu atât de nemaipomeniți ca producție, dar care îți înțeleg nevoia de punctualitate și seriozitate. Până la urmă, în final este vorba de bani, iar calculul trebuie să iasă pe plus pentru tine – iar asta nu ai cum să obții decât din facturi achitate de clienți mulțumiți, care revin în site ca să cumpere și data viitoare (adică, e vorba de încă niște facturi achitate).

În orice caz, fii transparent față de clienții tăi, pune un chestionar pe site și întreabă-i ce preferă și nu uita să adaugi la fiecare produs de la un furnizor cu probleme faptul că livrarea se face în termene variabile. În astfel de situații, este neapărat necesar să contactezi fiecare client care face o comandă pentru un produs cu probleme, pentru că o discuție la telefon poate rezolva orice, dacă se întâmplă în timp util și nu după ce clientul e deja nervos că nu i-a dat nimeni atenție și nu a primit ce a comadat!

Magazin online de succes: hostingul

Unul dintre motivele principale pentru care oamenii aleg să cumpere ceva dintr-un magazin online este că pot comanda oricând, la orice oră din zi și din noapte.

Un magazin online de succes va avea uptime 99,9% și chiar mai mult de atât. Informația accesibilă imediat, varietatea ei și faptul că simțim că nu mai avem timp să vedem tot, să facem tot, să aflăm tot, ne-au transformat în creaturi nerăbdătoare. Ai câteva secunde să convingi vizitatorul să rămână în site-ul tău, iar dacă pagina în care a intrat nu se afișează în timpul ăsta, vizitatorul apasă butonul cu X și dispare.

Așadar, trebuie să fii foarte atent la furnizorul de servicii de hosting (sau găzduire web) – nu alege cea mai ieftină soluție, pentru că așa se va dovedi să fie: ieftină. Caută nici să nu plătești cât nu face –  încearcă să găsești un echilibru între preț și calitate. Nu cumpăra mai mult spațiu decât ai cu adevărat nevoie, dar nici prea puțin și ține minte că o firmă serioasă de hosting sau un reseller de bună credință îți va spune dacă ai sau nu nevoie de cea mai scumpă variantă de abonament și va ști să și argumenteze recomandarea pe care ți-o va face. Ca și atunci când cauți o firmă de web design, alege-ți furnizorul după vechimea în piață (nu a rezistat crizei degeaba, ci pentru că e serios) și după felul în care înțelege și se preocupă să-ți dea ce ai nevoie.

Magazin online de succes: curieratul

Alt motiv pentru care oamenii comandă online este pentru că nu au chef să se deranjeze în căutarea produsului și vor să îl primească acasă.

Dacă este dificil să ai un serviciu de relații cu clienții disponibil nonstop, care să se ocupe imediat de contactarea clienților care au comandat sau să le răspundă la întrebări, chiar dacă e trei dimineața, nu-i nimic – încă nu se cere așa ceva neapărat, deși ar fi un mare plus. E suficient însă ca fiecare comandă să fie procesată prompt, în termenul promis pe site, iar clientul să poată urmări starea comenzii.

Totuși, poți controla starea comenzii (și promptitudinea livrării) numai până în punctul în care coletul de la tine ajunge la curier. Pe urmă, e treaba curierului. Și, dacă nu ai ales un serviciu serios de curierat, poți avea surprize – ca și în celelalte situații despre care am vorbit mai sus, clientul te va judeca pe tine, nu terța parte care nu a livrat cum trebuie. Unul dintre aspectele pe care serviciile de curierat le pierd complet din vedere este faptul că oamenii au și ei o viață – majoritatea merg la muncă, unii au program anarhic și nu sunt mereu în același loc (deci nu au cum să aștepte să vină curierul când vrea el) și toți au nevoie să fie anunțați despre data și ora livrării. Așadar, un serviciu de curierat care se pretează livrărilor de produse din magazine online este cel care nu se ferește să dea telefoane, să stabilească detaliile livrării împreună cu clientul și să își anunțe sosirea cu destul timp înainte. Prin urmare, ferește-te de serviciile de curierat care nu folosesc telefonul!

Control și comunicare

Problemele apar atunci când nu deții controlul complet asupra întregului flux (câte magazine online sunt producătorii produselor vândute, au servere proprii și echipă de specialiști să le gestioneze corespunzător, plus serviciu de curierat în toată țara și nu numai?). Cele de mai sus sunt numai trei exemple. Sunt mult mai multe situații în care terțe părți implicate în afacerea ta pot să-ți îmbunătățească sau să-ți strice imaginea de magazin online serios. Astfel, alegerea lor în așa fel încât controlul (încrederea) să fie cât mai bun este esențială.

Succesul unui magazin online care depinde de serviciile unor terțe părți mai are un indicator. Este vorba despre comunicare. În primul caz, dacă furnizorul comunică dificultatea de a livra la timp, tu poți anunța, la rândul tău, clienții. Dacă firma de hosting are un hotline la care răspunde prompt, măcar știi la ce să te aștepți și cât durează remedierea eventualelor probleme. Dacă firma de curierat își dă întâlnire cu clientul, în loc să apară la ușă, să sune, să scrie pe plic că nu a găsit pe nimeni acasă și să plece fără să lase un semn, atunci dispar situațiile în care te trezești cu telefoane de genul “am o problemă de matematică, vă rog să mă ajutați: câte ore sunt între 2 și 7 noiembrie? Tot calculez și nu-mi dă 24…” sau “cât e ceasul la dumneavoastră? Bănuiesc că încă nu e ora 13, că nu a sosit încă pachetul meu…

In cele mai multe companii mari, eventual multinationale exista de regula cate un departament IT destul de marisor sau chiar o firma de profil detinuta tot de corporatia in cauza.

Acesti oameni, de regula specializati in administrarea retelei interne, a serverelor cu aplicatiile interne si eventual a serverelor de email, poate datorita unei obisnuinte, poate datorita nevoii de a-si demonstra utilitatea, insista de fiecare data ca site-ul companiei, oricat ar fi de mic, sa stea pe un server dedicat, pe care ei il pun la dispozitia noastra.

Ignorand aspectul costurilor, principala problema este ca in marea lor majoritate, acestia nu se pricep la configurarea unui server de web – iar asta nu este o acuzatie, ci o simpla constatare.

Sunt obligat totusi sa va ofer 3 exemple, fara nume, bineinteles:

1. Clientul A imi pune la dispozitie serverul cu php, mysql, ba chiar si phpmyadmin functional dar fara urlrewrite, pe care nu stia sa il configureze; in definitiv nici nu era jobul lui; dupa 2 zile de sapaturi ii da totusi de capat si serverul ramane cu o singura problema – ori de cate ori incarc un fisier trebuie sa acord si drepturi pe respectivul fisier, pt ca altfel apache nu il poate citi. Site-ul este instalat si functional.

2. Clientul B – aici treaba se complica. Adminul de acolo instaleaza serverul + apache + php + mysql, dar nu imi da drepturi de scriere. Obtin drepturile de scriere, imi instalez un phpmyadmin si constat ca serviciul mysql nu functioneaza. Porneste serviciul mysql, totul pare sa functioneze, dar constat ca nu userul de mysql nu are drepturi de scriere pe baza de date; in sfarsit primesc si aceste date si constat ca nu functioneaza urlrewrite. Durata totala: vreo 2 saptamani; timp efectiv pierdut: 3-4 ore. Site-ul nu este inca instalat.

3. Clientul C – si mai complicat. Acestia nici macar nu stiu sa instaleze un linux, dar tin neaparat ca serverul sa fie in ograda lor. “Ars” de atatea ori, le dau o lista cu ce e nevoie. Tot ce primesc in schimb e un windows 2003 server si un cont de remote desktop.

Intru pe server si constat ca nu exista nici apache, nici php, nici mysql. Le cer pe toate astea, le primesc, incerc sa urc site-ul si ma blochez in primul pas, dupa care cer un cont de ftp. Primesc un cont, dar gresit, pt ca ma ducea in alt server, cu fisierele interne ale companiei (hehehe). Ulterior primesc un alt cont fara user si pass.

Intre timp, prin remote desktop ma hotarasc sa imi pun macar phpmyadmin-ul, sa avansez cu ceva, dar constat ca PHP-ul si MySQL-ul erau in asa fel instalate incat nu puteai apela baza de date din php. Minunat. Reclam din nou chestia asta “specialistului” in cauza, care de data asta devine si nesimtit. Ma rog, trecem peste.

Individul reinstaleaza toata suita (W)AMP, constat ca in sfarsit functioneaza phpmyadmin-ul (adica era totul – sa zicem – corect instalat) si constat ca omul schimbase parola de root pe mysql dar nu mi-a transmis noua parola sau combinatia user+pass. Macar urlrewrite functioneaza corect, dar din greseala, ca erau setarile default.

Durata totala: ~2 sptamani; timp total pierdut: ~7-8 ore. Site-ul inca nu este instalat.

Sa vedem acum ce inseamna un cont de hosting normal:

– intre 3 si 10 euro / luna pentru un site de marime decenta

– 10-15 minute pentru crearea bazei de date, fara install-uri suplimentare

– monitorizare 24 din 24

– backup sistematic

– compania beneficiara nu aloca nici o resursa

– conexiune muuult mai buna la internet (in cazul C viteza maxima era de aprox 300KB, adica mai putin decat cea mai ieftina conexiune RDS)

Concluzie?

“Cine face si desface toata ziua are ce face”. Problema e ca nu am timp de pierdut, asa ca de acum incolo, toate problemele de acest gen se taxeaza separat.

Și pe Google+

Twitter Updates

Advertisements
%d bloggers like this: