You are currently browsing the tag archive for the ‘Google’ tag.

Să presupunem că am nevoie de un rucsac*. Poate nu știu exact ce vreau și am nevoie de un punct de plecare. Poate nu știu ca pluralul corect este “rucsacuri” și scriu, greșit, “rucsaci”. Poate nu sunt un specialist SEO și nu știu să caut într-un anume mod, în așa fel încât să găsesc ceea ce caut. Dar caut, pentru că pentru asta este Google.

Conținut prost, SEO ieftin

Se afișează lista de rezultate de căutare și intru pe unul dintre linkuri. Și, în loc de rucsacuri, găsesc o aglomerare aiurită de cuvinte, în care sunt descrise în detaliu rucsacurile, dar din care nu aflu nimic nou, nu găsesc nici ce am căutat, nici informații de o oarecare – măcar – utilitate, gen “care rucsac e mai potrivit pentru copilul de 10 ani” sau “cum alegi un rucsac rezistent” sau “cum protejezi fermoarele sensibile ale rucsacurilor”. Cum s-ar zice, proprietarii de site-uri “au făcut SEO”.

Pentru că un specialist SEO care știe ce face este scump (pentru că știe ce face și pentru că scrie bine, corect și util), proprietarii de site-uri plătesc începători sau incompetenți care lucrează ieftin, iar rezultatul e un internet plin de texte proaste. Textele proaste sunt, uneori, bune pentru Google, așa că site-uri cu conținut submediocru și inutil ajung să se lăfăie în prima pagină de rezultate.

Ideea e că Google a reușit să determine proprietarii de site-uri să le umfle cu conținut doar pentru că altfel nu se poate ajunge în prima pagină. Și se spune că, dacă nu ești pe prima pagină, nu exiști. Și mai e ceva. Google vrea ca proprietarii de site-uri să cheltuie pe AdWords, nu să ia vizite gratis din căutări.

Google te “ajută” când folosești AdWords

Iată o întâmplare – zic eu – edificatoare. Înainte de Sărbători mă contactează un client cu buget de 1000 de lei pentru AdWords și mă întreabă dacă putem face ceva de banii ăștia. Dacă este bine setat, în așa fel încât să nu atragă clickuri inutile, sistemul AdWords, pe nișa respectivă, poate aduce rezultate chiar și în bugetul ăsta mic. Așa că rulez câteva simulări și ajung la concluzia că facem o campanie modestă, pe o durată de 3 luni și, dacă totul merge bine, poate continuăm.

Eu am obiceiul să fac cont de AdWords pe numele clientului, pentru că găsesc că e normal ca acesta să aibă control complet, în orice moment, asupra a ceva ce – în fapt – îi aparține, chiar dacă e administrat de mine. Așa că am făcut contul, l-am setat și am pornit campania.

După cum unii dintre voi știu, Google contactează fiecare persoană care deschide un cont nou și oferă “ajutor gratuit pentru setarea campaniei”, cere acces în cont și oferă și 200 de lei bonus, după ce cheltuiești 50 de lei. Așa s-a întâmplat și de data asta, doar că omul de la Google a sugerat o creștere de buget care ar fi secătuit contul în cauză în cam 25 de zile de rulare. În plus, tot omul de la Google a spus că “există un potențial de 130 de lei pe zi pentru campania asta”. Dacă faci un calcul rapid, ajungi la cheltuieli de cam 1000 de euro. Dar ăsta e interesul Google – să cheltuim cât mai mult pe AdWords.

AdWords este un sorb de bani, dacă nu este setat corect

Revin la căutarea după “rucsacuri” sau “rucsaci”. AdWords îmi returnează rezultate… cum vrea el. Teoretic, contextual. Practic, nu e chiar așa. Dacă eu aș dac click pe fiecare dintre ele, aș ciuguli, inutil, din bugetul celor care și-au setat conturile prost (sau le-au setat alții pentru ei). Bani aruncați în buzunarul larg al Google.

Cred și eu că pare mai simplu (și mai ieftin) să “faci SEO”, deși sunt destule situații unde nu e chiar așa, iar Adwords – repet, dacă este corect setat  și atent monitorizat – devine opțiunea mai eficientă.

Concurență artificială

Și mai e o chestiune, pe care o ignoră mulți dintre cei care își fac conturi și vor să liciteze, cinstit, pentru poziții bune în zona de anunțuri: programul Google Grants. În caz că nu știți, ăsta e un program de CSR care arată bine la prima vedere, dar care e o veste proastă pentru proprietarii de site-uri care nu sunt organizații non-profit. Acest program setează, pe anumite nișe, biduri de până la 2 lei – pentru care nu plătesc organizațiile non-profit, dar care ridică, în mod artificial, valoarea bid-ului. Ceea ce înseamnă că, orice ai face, pe nișele în cauză, cu 10 lei nu poți obține mai mult de 5-8 clickuri. Deci, adio bugete mici și eficiente, în situațiile respective.

Care este soluția?

Ca întotdeauna, soluția este un compozit. Cum Google are, în continuare, interesul propriu (destul de diferit de cel a proprietarilor de site-uri), trebuie și SEO, dar făcut corect, de cineva care știe ce face (și asta nu e ieftin!); trebuie și AdWords, dar bugetat și setat cu grijă, pentru eficiență; trebuie și Social Media, gestionate eficient tot de cineva care știe ce face și, în plus, cunoaște și firma îndeaproape. Toate astea nu se pot face ieftin, dar se pot face cu bugete decente. Iar dacă strategia dă rezultate, nici nu mai pare scump.

E drept că Google a stricat internetul, dar depinde de noi, toți cei care suntem activi în online, să micșorăm efectele. Și să obținem mai mult, lucrând mai bine.

_____________

* Cei care ați ajuns aici pentru că ați căutat în Google, găsiți aici rucsaci sau rucsacuri >>>

Advertisements

Sunt convinsă că cine nu lucrează în domeniul ăsta încurcat al online-ului sau nu are măcar o oarecare legătură cu ce înseamnă SEO și web design, nu pricepe mare lucru când ne tot aude vorbind despre Penguin, Panda și alte creaturi în alb și negru. Probabil că e greu de înțeles și că ne văităm când și când că Google a făcut iar și a dres câte un algoritm nou sau l-a gâdilat pe cel vechi în așa fel încât rezultatele la căutare se repoziționează cam cum vor ele și nu cam cum vrem noi. La fel de probabil e și că mulți și-ar dori să știe ce e cu numele astea de păsări și animale și care e legătura lor cu felul în care site-urile pot sau nu fi găsite în Google.

Google Penguin

Ai plătit SEO unor băieți care ți-au promis înscriere într-o mie de directoare și site-uri și pagina 1 în câteva zile? Stai jos, nota 2 și pagina 425 în rezultatele Google. Cu alte cuvinte, Pinguinul tratează destul de rău și de brutal site-urile “optimizate pentru motoarele de căutare” prin tehnici neortodoxe. Neortodox este tot ce nu este menționat aici ca fiind ortodox.

Google Panda

Panda e un update ceva mai vechi, dar care are încă efecte și e corectat și ajustat constant. Update-ul ăsta vrea să penalizeze site-urile cu conținut subțirel și să favorizeze site-urile “de calitate”. Ce e “calitate” pentru Google? Muuuult conținut. Nimic nou aici – tot ce trebuie să faci ca să beneficiezi de Panda (și de toate modificările lui ulterioare, din 2011 până acum) este să scrii. Mult și bine.

Google EMD (Exact Match Domain -adică  domeniu care se potrivește perfect cu expresia cheie)

S-a cam terminat veselia pentru cei care luau domenii cu expresia cheie dorită și stăteau bine-mersi pe pagina 1 fără să facă mare lucru pentru conținutul site-ului. Așa că, de acum, dacă aveți domenii de genul “cozoroace-de-basc.ro”, faceți bine și chiar scrieți despre cozoroace. Cum am zis mai sus, scrieți mult și scrieți bine.

Google Caffeine

Ideea era ca rezultatele de căutare să vină mai repede și mai bine și să servească și noutățile, dar se pare că atâta cofeină a făcut bine mai degrabă la vârstnici, decât la tineret. Cu alte cuvinte, site-uri vechi, mai hodorogite, mai neupdatate, au reușit să stea în primele pagini și să dea cu tifla tineretului muncitor, adică site-urilor mai noi, chiar dacă cele noi stăteau mai bine cu update-urile. Acum parcă nu mai e chiar așa, dar ce ne spune nouă Matt Cutts de la Google? Exact, numai ce vrea el.

Cam astea sunt cele de dată oarecum recentă. Au mai fost ele o grămadă de-a lungul vremii, cu nume care mai de care, de pe vremea când Google dansa și noi dansam cu el cam în fiecare lună și testam pozițiile site-urilor pe care le optimizam tastând în browser www1, www2… ehei, ce vremuri!

În fine, că am lămurit cum e cu numele, să lăsăm prostiile și să dăm bătaie la scris, pentru că niciun update Google din următorii 50 de ani n-o să penalizeze conținutul mult, bun și stufos.

Succes!

 

 

 

… că poate să spargă și capete, nu doar să bată cuie.

Sau omoară mesagerul, că a adus vești proaste.

Sau, și mai bine, aruncă de la etaj computerul, pentru că primești pe el spam în fiecare zi de la o mulțime de oameni răi și lipsiți de respect și pentru că – desigur! – ai putea (pur și simplu dispui de toate mijloacele necesare și chiar ai putea) să piratezi, să zicem, o piesă Metallica.

Este exact ceea ce sugerează toți indivizii, respectiv organizațiile, comerciale sau statale, atunci când se iau de Google pentru că afișează sugestii în câmpul de căutare, care pot fi:

  • rezultatul interesului deosebit al unui număr important de persoane față de un anume subiect (cazul de bază);
  • rezultatul unor chestii repetate fix în felul ăla pe suficient de multe site-uri (amintiți-vă de Geoană și ce frumos apărea el primul la căutarea după “prostănac” – și apare ÎNCĂ!)
  • rezultatul unor idei bune de marketing, ca celebra campanie “Românii sunt deștepți” (a mers, numai că românii deștepți au căutat în draci “deștepții” – că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, iar Google arată numai adevărul – nu-i așa, Bogdana?);

Și tot așa.

Și aici vine întrebarea Sabinei (căreia îi citesc blogul de ieri – și îmi place): “E Google responsabil pentru sugestiile oferite?

Iar eu zic așa:

Cu ce e vinovat Google că oamenii caută chestii pe Pirate Bay? Nu e. Ăștia-s oamenii și ei asta caută.

Cu ce e vinovat Google că Bettina Wulff, persoană publică (cu riscurile asociate, adică și acela de expunere, discreditare, atacuri mai mult sau mai puțin bazate pe realitate) apare la sugestii într-un mod cu totul și cu totul indigest?

Google este un mediu. O hârtie mai specială, să zicem. Pe hârtia asta se imprimă toate gândurile lumii. Nu poți învinui hârtia pentru ceea ce scrie cineva pe ea. Nu poți interzice hârtia. Caută-i pe cei care scriu măscări și dă-i pe ei în judecată. Dar CENZURA unui mediu – indiferent de justețea pretenției – este indezirabilă. Total indezirabilă.

Și cam asta am eu de spus despre chestia asta.

 

Întâi de toate, trebuie să știi că aceasta este o scrisoare de la un căutător învederat, deci mustrarea este cu cele mai bune intenții.

Ideea e că mă ajuți să caut în măruntaiele netului de când te-ai născut și, cel puțin până mai de curând, ai făcut treabă bună. Până mai de curând, pentru că ți-a dat prin cap (impropriu spus, dar nu are importanță) să ne umpli pe toți de social search și să ne bagi în ochi – literalmente – update-ul Fresh. Chestia asta, dragă Google, mă întristează (citește agasează) foarte.

Iată de ce:

Eu citesc / urmăresc constant ce au de spus prietenii, cunoscuții, amicii, colegii de birou sau de breaslă, fie că asta se petrece pe Facebook, Twitter (na!) sau pe G+, adică sunt la curent cu ce cred ei despre o anumită chestie cam din momentul în care ei fac povestea respectivă publică. Pe Facebook, pe Twitter (sic!) sau pe G+ și da, chiar pe LinkedIn sau Pinterest, noul negru.

Îi citesc pentru că mă interesează ce au de spus. Îi urmăresc pentru că unii sunt mai în temă decât mine pe anumite subiecte sau au păreri pe care le consider pertinente într-un domeniu sau altul, de la unii am de învățat, unii vin cu idei și interpretări noi, personale, bazate pe experiența lor și pe felul unic în care văd ei lucrurile sau, pur și simplu, pe unii îi iubesc așa de mult încât pot să spună cele mai mari tâmpenii despre orice și e OK. Iar alții mă amuză. Ideea e că sunt un milion de motive pentru care am dat add / follow tuturor acestor oameni.

Asta înseamnă că, atunci când caut ceva și se nimerește să fie chestia despre care au vorbit online prietenii, amicii, colegii mei de birou sau de breaslă, sunt la curent cu părererea lor. Deci, nu mă interesează rezultate de căutare care să-mi bage – literalmente, ziceam – în ochi materialele scrise de oamenii cu care sunt prietenă pe Facebook, în cercuri pe G+ sau / și pe care îi urmăresc pe Twitter.

Pentru că le știu deja!

Când caut, de aia caut, pentru că vreau mai mult, pentru că cercurile mele nu au spus destule pe marginea subiectului, pentru că mă preocupă ceva ce nu preocupă oamenii cu care sunt conectată și așa mai departe. Deci, nu am nevoie de social search. Chestia asta nu numai că nu mi-e de ajutor, dar mă și încurcă, pentru că sunt un om care urmărește mulți oameni care scriu mult și des. Asta înseamnă că trebuie să îmi educ creierul să sară peste linkurile-rezultat care duc către site-urile sau blogurile acestor oameni așa cum am reușit să-mi determin mintea să ignore până la orbire tot ce e reclamă. Tindem spre economie cognitivă, deci e clar că exercițiul ăsta de citire selectivă a rezultatelor de căutare mă obosește. În plus, când nu găsesc ce caut în primele trei pagini (că sunt umplute cu rezultate irelevante pentru mine, din cauza componentei sociale a căutării), mă simt frustrată. Mă enervez. Caut pe Bing (iar Bing nu mă ajută suficient de bine…).

Asta a fost povestea cu social search-ul. Mai e povestea cu Fresh-ul, care adaugă un plus de irelevanță rezultatelor tale de căutare. Păi, spuneam mai devreme că sunt la curent cu ce zic persoanele din cercurile mele online. Și sunt mai ales la curent cu scrierile lor proaspete, nu de alta, dar actualitatea e de interes și e, exact, fresh! Dacă aș vedea rezultate de căutare sociale cu opinii mai vechi, poate ar fi mai bine, dar văd exact ceea ce am citit… cum să zic? Adineauri!

Plus că eu adesea caut povești vechi. Vreau să găsesc anumite lucruri despre care mi-am amintit azi, deși ele s-au întâmplat acum zece ani. Sau mai mult. Ziceam că te știu din fașă, dragă Google, de pe vremea când erai modest și relevant. Și de pe vremea când politica nu pricepea ce e aia net și ne lăsa să ne facem de cap cum voiam în noul mediu. Și de pe vremea când nu voiai așa mulți bani, nu de alta, dar nu credeau tăticii tăi Brin și Page că așa ceva e posibil.

Mie mi-e dor de vremurile alea. Mi-e dor să caut ceva și să găsesc. Mi-e dor să descopăr lucruri noi pentru mine, or asta nu se mai poate întâmpla acum. Nici cu social search-ul, care mă limitează la opiniile grupului online în care mă învârt, nici cu Fresh-ul, care aruncă povești vechi, dar savuroase și utile mie, la fundul sacului cu rezultate.

De asta, dragă Google, sunt supărată.

Și, ca o ursitoare care te știe de când ai început să legi primele rezultate de căutare unele de altele ca să iasă ceva inteligibil, îți spun că ori pierzi, ori ne pierdem.

Pentru că search-ul nu mai e ce-a fost și mă tem puțin de ce o să devină.

Crezi că trebuie să reprezinți o firmă ca să ai propriul tău domeniu (.ro, .com sau orice altă extensie)? Ei bine, nu! Să ai propriul domeniu nu mai e demult ceva rezervat firmelor și nu mai e demult nici ceva adresat persoanelor publice sau specialiștilor în online. Să ai propriul domeniu este din ce în ce mai oportun. Pur și simplu, pentru uz personal.

Iar cuvintele cheie sunt: proprietate, intimitate, acces, control.

_________

Ce s-a întâmplat?

Oricine are un cont de e-mail pe gmail a primit zilele astea o notificare cu privire la schimbarea politicilor de privacy (intimitate, gestiunea datelor personale) ale Google și publicarea unui nou set de termeni și condiții, ocazionate de unificarea tuturor conturilor păstorite de gigantul web (da, știu, asta cu gigantul e un clișeu, dar e adevărul adevărat). La fel au primit toți cei care au conturi pe oricare platformă din portofoliul vast al Google: YouTube, G+, Docs, AdSense, Analytics, Android Market, Picasa, Reader, Talk, Webmaster Tools etc etc etc.

Practic (și extrem de simplificat), Google a căutat după adresele de e-mail și a conchis că, dacă un cont A folosește aceeași adresă de e-mail cu un cont B, atunci trebuie că ele aparțin aceleiași persoane. Și a unificat profilele, ca să obțină unul singur și să poată folosi mai eficient datele.

Google nu este singurul business care colectează datele utilizatorilor pentru advertising. Yahoo și Facebook fac același lucru, de exemplu. Google e acum în atenția publicului pentru că a făcut multe schimbări în ultima vreme și unificarea conturilor e foarte praspătă. Așa că o să vorbim acum strict de Google.

Ce înseamnă asta pentru utilizatorul serviciilor Google?

Google spune că a făcut schimbarea asta pentru a ajuta utilizatorul să aibă acces rapid și simplu la toate aplicațiile, fără să mai fie nevoie de loginuri și logouturi repetate (și enervante). În plus, utilizatorul nu va mai trebui să aibă în vedere mai multe documente cu termeni și condiții, ci doar unul, simplificat (vezi Google Terms of Service), care va intra în vigoare la 1 Martie 2012.

Pare o mișcare firească și avantajoasă pentru utilizator, care însă nu exclude o serie de avantaje pentru Google. În definitiv, este un business, iar faptul că serviciile pe care le livrează sunt gratuite la utilizare nu înseamnă că nu trebuie plătit un preț. Produsul este utilizatorul, iar profilul utilizatorului este portița eficientă și sigură către advertising targetat, orientat către identificarea și exploatarea comportamentelor online, metodă mai eficientă decât reclama contextuală.

Care e problema cu datele puse la dispoziția Google?

Întrebarea la care trebuie să-ți dai un răspuns este dacă ești dispus să fii un produs Google, în schimbul serviciilor la care primești acces. Sau în ce măsură ești dispus să fii integrat în programele de advertising ale Google și să utilizezi aceste servicii știind că informațiile tale – mesaje, documente – sunt stocate pe servere la care nu ai acces și care nu sunt controlate de tine.

Dacă nu te deranjează lucrurile astea, nu ai nicio problemă, iar schimbul este cinstit – Google îți oferă o serie de facilități care pe tine te ajută în diverse aspecte ale vieții tale – personal sau profesional, iar tu oferi în schimb un profil, o imagine, relevantă pentru advertising și care poate nici nu e valabilă pe termen lung, a persoanei tale. Google asigură utilizatorii că nu folosește date legate de informații sensibile (rasă, orientare și preferințe sexuale, religie etc) și că informațiile pe care le împărtășește cu terțe părți (advertiserii, în principal) sunt anonime și pur statistice. Practic, Google promite că, deși știe exact cine ești, nu va spune și altora. Excepție fac, desigur, autoritățile.

Și dacă nu vreau să știe Google chiar tot?

E dreptul tău să nu vrei să împarți cu lumea decât anumite informații. E evident că ai nevoie și de serviciile Google. Se poate și cu barba unsă, și cu slănina-n pod? În acest caz, ce opțiuni ai?

Iată câteva idei:

Intră în Google Dashboard și setează-ți cu atenție preferințele.

Google Dashboard este un panou de control din care poți vedea și seta toate conturile pe care Google le-a identificat ca fiind ale tale. E posibil să te trezești că ai conturi create la unele servicii fără să fi știut – eu am avut, de exemplu, surpriza să constat că am un cont de Picasa, care s-a făcut singur (!!!) și care împărțea cu generozitate și cu toată lumea poza mea de profil G+ și încă niște poze pe care nu știu când și unde le-am urcat pe net.

Alocă puțin timp ca să editezi setările individuale ale fiecărui serviciu.

Asta nu poți să faci din Google Dashboard, deci nu te opri aici crezând că ai terminat. Trebuie să identifici întâi care sunt servciile pentru care ai cont (e lista din Google Dashboard) și apoi să intri logat în fiecare pagină corespunzătoare unei aplicații. De acolo, mergi la setările de profil și editezi cu atenție preferințele. Ai să ai surpriza ca setările “default” să fie cele care permit Google să îți ofere publicitate comportamentală sau/și contextuală.

Folosește două browsere.

Ține-le pe amândouă deschise și folosește-l pe unul logat în Google, ca să-ți accesezi contul și serviciile aferente, de care ai nevoie. Ăsta ar fi browserul de lucru. Pe celălalt folosește-l fără să fii logat pentru a naviga pe net, pentru căutări și pentru orice altceva în afară de serviciile Google. Ăsta ar fi browserul de privacy. E mai simplu și mai eficient decât să dai login și logout în și din fiecare serviciu Google de fiecare dată. Eu am ajuns în punctul în care copiez linkuri dintr-un browser și le dau “paste” în celălalt.

Ia-ți propriul tău domeniu (.ro, .com , .me*, .eu** sau cu oricare altă extensie), găzduiește-l undeva (poate chiar la E-Studio) și folosește-l pentru mailuri.

În felul ăsta împuști doi iepuri odată. Pe de o parte, ai propriul domeniu și asta arată că te-ai interesat de mediul online, că-l cunoști suficient cât să fi sesizat că e necesar să personalizezi adresa de e-mail. Pe de altă parte, știi sigur că în căsuța ta poștală ai acces numai tu și, în cazuri excepționale și la cererea ta, cineva de la serviciul de hosting care încearcă să-ți rezolve cine știe ce solicitare.

Cu alte cuvinte, cu domeniul propriu, ai datele tale pe serverul tău, ai acces direct și complet la toate datele stocate și deții controlul.

Așa știi sigur că Google (sau Yahoo, dacă folosești mailul de la Yahoo – ideea e aceeași) nu are acces la mesajele tale (decât dacă transmiți mailuri către conturi de gmail sau yahoo, dar asta e deja altă poveste). În plus, dacă vrei să ștergi ceva, e bun șters, pentru că ai propriul tău Control Panel, de unde îți poți administra domeniul, că e vorba de mailuri sau chiar de site. Iar firma de găzduire nu intră acolo, decât dacă ceri în mod special o intervenție. (Spun asta din experiența noastră ca furnizor de web hosting – preferăm să meargă totul strună și nu suntem fericiți atunci când trebuie să intervenim, așa că facem tot ce putem ca să nu fie nevoie.)

Practic, domeniul propriu este singurul mod în care, în lumea asta în care veghează Big Brother, poți să ai colțul tău de net unde să nu aibă acces decât cine vrei tu și când vrei tu. Chiar dacă nu reprezinți o afacere și nu ești și nici nu ai intenția să devii persoană publică. De fapt, în ultimul caz, domeniul propriu ți-ar fi de ajutor cu atât mai mult.

___________________

* – .me nu vine de la “eu”, în engleză, ci este extensia oficială pentru domeniile din Muntenegru. Totuși, ca și domeniile .eu, domeniile .me sunt folosite ca să semnaleze faptul că e vorba de uz personal.

** – .eu este domeniul Uniunii Europene (European Union), dar este folosit în România și pentru a semnala faptul că domeniul respectiv este folosit ca parte a brandingului personal.

Cine stă mai mult decât ocazional pe net, chiar și fără să urmărească evoluția marilor companii web, a observat cu siguranță că totul se schimbă.

E ca și cum întregul online s-ar zbate să-și schimbe poziția în care amorțise înainte de criză, iar schimbările sunt, în mod evident, menite să aducă bani. Modelul de business e comun și evident – utilizatorii vor fi bombardați cu reclamă, iar firmele vor fi nevoite să cotizeze într-un fel sau altul. Interesant este însă ce face concret fiecare companie pentru ca nimeni să nu-și mai permită să-i ocolească serviciile și să se rezume la o prezență pasivă pe internet.

Totul pare să fi început cu valul uriaș de schimbări pe care l-a cauzat Google, care și-a făcut curățenie și a eliminat fără prea multă ceremonie toate produsele care nu înregistrau succes. Practic, Google a studiat intens ce funcționează în interior și în afară, și-a pus resursele la lucru și, odată cu lansarea Google+, a aruncat în piață o mănușă foarte mare.

Toate mișcările Google scot firmele din zona de confort și le provoacă la acțiune.

Citește continuarea pe PRwave.ro >>>

Încă de la miezul nopții trecute, de îndată ce s-a făcut 1 decembrie în România, Google a început să afișeze un doodle cu o familie de țărani români la joc. Anul trecut a făcut la fel, doar că a folosit steagurile și harta României. Obiceiul de a puncta în felul ăsta data Marii Uniri a început în 2009, când Google și-a afișat logotipul decorat cu un steag tricolor.

Google spune La Mulți Ani! României și în 2011
Google spune La Mulți Ani! României și în 2011

Google s-a stabilit, așadar, definitiv în România.

Adică pe Google îl interesează piața românească și site-urile, blogurile și cuvintele noastre cheie.

Lui Google îi aduce profit ce se întâmplă pe netul de limbă română.

Google ne place.

Iar asta ar trebui să ne dea de gândit.

România crește

Asta înseamnă că nu mai suntem așa cum credeam că suntem. Asta înseamnă că putem să facem cumva să ne mai creștem puțin stima de sine, odată cu nivelul de trai. Nu mai suntem neinteresanți, mici, de neobservat. Gigantul internetului vrea să facă bani de pe urma noastră și împreună cu noi, iar asta înseamnă un singur lucru: lucrurile s-au schimbat suficient în România.

Profită de implicarea Google în România!

Folosește Google+ pentru afacerea ta. Este un mediu nou, dar crește exponențial și este sprijinit puternic de Google. După cum am scris și în articolul pentru PRwave, Google+ are potențial și este frate cu Androidul, văr cu Gmail și înrudit îndeaproape cu toate celelalte servicii Google pe care le folosim, mai mult sau mai puțin, cu toții.  Google+ înseamnă și social media și social marketing și SEO.

Folosește o platformă SEO friendly pentru afacerea ta. Poți opta pentru WordPress, dacă vrei ceva simplu și nu ai mari pretenții de adăugiri și modificări. Dacă știi programare și ai timp, lucrează cu orice alt CMS. Dacă vrei ceva la fel de simplu ca WordPress, dar la fel de maleabil ca Drupal sau dacă vrei să vinzi online și cauți un Magento adaptat pieții noastre și gândit pentru SEO, alege E-Media.

Scrie conținut pentru site-ul tău și scrie des. Mai mult ca oricând, content is king, iar Google a făcut de curând un update important al algoritmului de căutare (Google Fresh / Caffeine 2.0), care favorizează știrile – conținutul nou și site-urile care furnizează regulat conținut nou. Dacă nu poți să scrii sau nu ai timp de asta, e OK să delegi. Ai nevoie de un SEO Copywriter care să-ți înțeleagă afacerea și care să scrie frecvent pentru tine.

Folosește AdWords. Sistemul de publicitate prin Google poate fi deosebit de eficient, dacă este folosit corect, planificat și în urma unei cercetări bine făcute. Poți să-ți faci singur un cont din care să gestionezi campaniile site-ului tău, sau poți merge la sigur, cu noi sau altă companie cu experiență suficientă.

Și nu uita că E-Studio Design & Development oferă toate aceste servicii. Îl știm pe Google… de când era mic.

Suntem de azi dimineață și pe Google+.

E-Studio va scrie despre web design și pe Google+

E-Studio va scrie despre web design și pe Google+

Iar noutățile sunt următoarele:

Google+ nu va permite derularea de concursuri și promoții, așa cum face Facebook, deși va permite postarea de linkuri către site-urile care le organizează.

Asta poate însemna că era aplicațiilor care cer și capătă acces la datele tale se apropie de final – nu cred că firmele vor alege să dezvolte în paralel și aplicații de Facebook, și site-uri speciale pentru promoții, ci vor prefera să aducă toți participanții într-un singur loc. Nimeni nu vrea să-și disipeze publicul țintă, plus că cercetarea post-campanie este mai greu de făcut așa.

Probabil că un avantaj este și evitarea măsurării succesului unei pagini după numărul de like-uri, mai ales că, adesea, este obținut artificial.

Google+ nu permite paginilor să adauge persoane la Cercuri, decât după ce persoanele respective au adăugat ele pagina la cercurile lor. Poate fi neplăcut pentru vânătorii de liste de oameni, dar promovează creșterea naturală a numărului de persoane interesate. Personal, cred că este un indicator mai bun și atrage exact acei oameni care sunt interesați. Calitate, nu cantitate. Să vedem cum va evolua opțiunea respectivă.

Google+ va oferi, mai mult ca sigur, o oarecare integrare a căutărilor, ceea ce va ajuta firmele să fie mai ușor găsite de cei interesați. Sunt curioasă pe când vor apărea servicii de G+O (Google+ Optimisation).

Google+ crește repede, în parte pentru că se promovează agresiv și mai ales pentru că dispune de canale pe care alte firme nu le au: conturile de gmail și serviciile conexe ale milioanelor de utilizatori și însuși miezul afacerii, motorul de căutare.

Concluzia este că trebuie să fii pe Google+.

Google+ va avea și pagini

Google+ va avea și pagini

Aflu de la @BogdanaGoogle tocmai ce a lansat un serviciu identic similar cu cel al Facebook – paginile. Diferența față de Facebook e ceva ce anticipasem încă de când s-a lansat Google+ și care interesează pe oricine are nevoie de vizibilitate online:  indexarea și apariția conținutului în rezultatele de căutare. Evident, asta face ca Google+ să fie mai atractiv decât Facebook pentru businessurile care vor SEO, chit că mai durează până când interacțiunile sociale se vor întinde și în zona asta (nu foarte mult, Google is grand și se promovează serios).

Frumos și bine, eu sunt curioasă, openminded, chestiile noi mă atrag, sunt în business, vreau, intru, caut, găsesc și dau să fac pagină. Și primesc mesaj că “Google+ Pages isn’t ready for everyone“, și deci Google Pages nu e gata pentru mine.

Aștept să fie.

SEO (Search Engine Optimisation / Optimizarea site-urilor pentru motoarele de cautare) este o arta a tatonarii eficiente. Google aduce peste 80% din trafic in vreme ce restul motoarelor de cautare, desi sunt si ele in online si nu trebuie neglijate, aduc sub 20% din vizite, asadar Google ne intereseaza in mod deosebit…  numai ca e tare secretos si, desi ofera niste “guidelines“, nu ofera algoritmul.

Mai multe detalii pe site-ul e-studio.ro >>>

Și pe Google+

Twitter Updates

%d bloggers like this: